fbpx

Hotarare – Curtea de Apel SUCEAVA – Secția de contencios administrativ și fiscal (C1 R) – Hotărâre nr. 2147/2018 din 15/05/2018 – Contencios administrativ și fiscal – ambalaj standard sau ambalaj personalizat flacoane pe

Hotărâre nr. 2147/2018 din 15/05/2018 – Contencios administrativ și fiscal – contestație act administrativ fiscal
Curtea de Apel SUCEAVA – Secția de contencios administrativ și fiscal (C1 R)

 

Operator de date cu caracter personal: 8720

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX – contestație act administrativ fiscal –

 

 

 

 

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A  NR. 2147

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN  15 MAI 2018

P_________: M_____ G____

Judecător: A_____ S_______

Judecător: C_______ T______

Grefier: P_________ S________

 

 

Pe rol, judecarea recursului declarat de rec lamanta _____________________ F________, reprezentată prin administratorul P______ D______, din F________, ___________________-11, județul Suceava, prin avocat T____ V_____ din municipiul Suceava, ______________________ nr. 28, ______________________________________, împotriva sentinței civile nr. 4305 din 26 octombrie 2017 și a încheierii din 19 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, respectiv recursul declarat de pârâta Administrația F_______ p_____ M____, cu sediul în municipiul București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, împotriva aceleiași sentințe nr. 4305/2017.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat T____ V_____, p_____ recurenta reclamantă _____________________ F________, lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte Administrația F_______ p_____ M____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care arată că recurenta reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei (chitanța fila 187), precum și faptul că această recurentă a formulat întâmpinare la cererea de recurs a pârâtei.

Instanța, procedând din oficiu – conform dispozițiilor art. 131 Cod de Procedură Civilă – la verificarea și stabilirea competenț ei de soluționare a cauzei, acordă cuvântul părților cu privire la această chestiune.

Avocat T____ V_____, p_____ recurenta reclamantă, arată că nu are obiecțiuni în ceea ce privește competența de soluționare a pricinii,, aceasta aparținând Curții de Apel Suceava. Totodată, precizează că nu are de formulat alte cereri.

Instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct.3 Cod de Procedură Civilă și art.10 al.2 din Legea nr. 554/2004 . Totodată, instanța invocă din oficiu excepția tardivității recursului promovat de pârâta Administrația F_______ p_____ M____ și acordă cuvântul atât cu privire la excepția invocată cât și în ceea ce privește fondul cauzei.

Avocat T____ V_____, p_____ _____________________ F________ solicită admiterea excepției tardivității promovării căii de atac de către pârâta Administrația F_______ p_____ m____. În condițiile în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat, p_____ argumentele detaliate în întâmpinarea formulată în cauză.

Cu privire la recursul reclamantei _____________________ F________ , solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 19 decembrie 2017 și a sentinței nr. 4305 din 26 octombrie xxxxx p_____ motivele dezvoltate pe larg în cererea de recurs, în esență susținând că:

În ceea ce privește încheierea din 19 decembrie 2017, a fost încălcată procedura îndreptării hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 442 Cod procedură civilă, întrucât, prin  modul de soluționare a cererii de îndreptare eroare a hotărârii inițiale, instanța de fond a modificat soluția printr-o reabordare a f_______ dreptului, printr-o nouă a analiză a înscrisurilor depuse la dosar, analiză care,evident, a fost efectuată ulterior deliberării, respectiv momentului redactării hotărârii – prin urmare este dat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește sentința nr. 4305 din 26 octombrie 2017, o primă critică este formulată din perspectiva disp. art. 461 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că recursul vizează considerentele acestei hotărâri, care cuprind elemente/constatări evident contradictorii soluției pronunțată în dispozitiv. Din acest motiv, consideră că se impune substituirea considerentelor atacate, în sensul că instanța de recurs ar trebui să se constate că obligația fiscală principală prev. de  art. 9 alin. 1 lit. d din OUG nr. 196/2005 nu este datorată, p_____ motivele dezvoltate pe larg la pct. 2 lit. a din memoriul de recurs. În acest sens, apreciază că această obligație revine operatorului economic care distribuie p_____ prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere. Responsabilitatea ar fi revenit _____________________ doar în condițiile în  care ar fi desfăcut produsele/uleiurile folosind ambalaje personalizate. Or, contrar constatărilor organului fiscal – reținute în raportul de inspecție fiscală, _____________________ a achiziționat uleiurile vrac, pe care le-a redistribuit ulterior, după ambalare, folosind ambalaje standard.

  Pe lângă aspectul utilizării ambalajelor se impune a fi lămurită și situația privind calitatea societății reclamante de producător  a unor ambalaje, susținând, în acest sens, expertul judiciar desemnat de instanță a considerat, din motive pur formale, că _____________________ nu ar fi îndeplinit obiectivele anuale de valorificare prin reciclare în mod individual, prevăzute de art.. 23, 24 și 27 din Ordinul 578/2005 așa cum a fost acesta modificat și nu ar fi avut încheiat contract p_____ preluarea responsabilității privind îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, conform art. 16 alin. 2 lit. b din HG nr. 621/2005. Or, așa cum am arătat pe larg în motivarea recursului, aceste dispoziții ale ordinului menționat, exced  sferei de reglementare la nivel de lege și în același timp stabilesc sancțiuni (sancțiunea contravenționale). Mai mult, expertul judiciar a înțeles greșit normele legale invocate în răspunsul dat la obiectivele 3 și 4, _____________________ , în condițiile în care a recuperat  propriile ambalaje, pe care le-a valorificat în propria instalație de reciclare se află în situația reglementată de art. 16 alin. 2 lit. a și nu lit. b.

În ceea ce privește obligația principală prev. de art. 9 alin. 1 lit. s) – este evident faptul că uleiul vrac a fost importat ca materie primă care a suferit transformări, astfel încât, în conformitate cu disp. art. 67 alin. 6 din metodologia actualizată Societatea reclamantă nu datorează taxa prevăzută de textul legal menționat – motivele de recurs invocate sub acest aspect încadrându-se conform art. 488 pct. 5 și 8 Cod procedură
civilă/

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

 

C U R T E A,

 

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. XXXXXXXXXXXX din 13 mai 2016, reclamanta _____________________ – prin administrator P_______ D______ , în contradictoriu cu pârâta Administrația F_______ p_____ M____ București, a solicitat a nularea deciziei nr. 31/14.03.2016 și a deciziei de impunere nr. 145/17 decembrie 2015 emise de Admi nistrația F_______ p_____ M____, precum și o bligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4305 din 26 octombrie 2017, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta  _________________________ – prin administrator P_______ D______, în contradictoriu cu pârâta Administrația F_______ p_____ M____ București; a anulat în parte Decizia nr.31/14.03.2016 și Decizia de Impunere nr.145/17.12.2015, în sensul următor:

– c u privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. d din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 203.460, 72 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

– c u privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. s din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 427.456 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

– a o bligă pârâta să plătească reclamantei suma de 22.464 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2017, Tribunalul Suceava a admis sesizarea din oficiu având ca obiect „ anulare act administrativ -îndreptare eroare materială”, privind reclamanta  ________________________ – prin administr ator P_______ D______ și pârâta Administrația F_______ pent ru M____ București; a îndreptat eroarea materială din sentința nr. 4305/26.10.2017 în sensul că :

„Anulează în parte Decizia nr.31/14.03.2016 și Decizia de Impunere nr.145/17.12.2015, în sensul următor:

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. d din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 14.828 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. s din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 119.307 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârz iere le anulează în totalitate.”

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, recursul reclamantei _____________________ F________ vizând și încheierea de ședință din 19 decembrie 2017.

Motivele de critică dezvoltate pe larg în memoriul de recurs de pârâta Admi nistrația F_______ p_____ M____ nu vor fi supuse analizei instanței datorită excepției de tardivitate a formulării acestuia, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată de astăzi, care prevalează în cauză.

Fiind ținută a se pronunța cu prioritate, conform art. 248 Cod procedură civilă, asupra excepției tardivității declarării recursului , invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:

Astfel, potrivit art. 485 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare iar în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă “ când termenul se socotește pe zile, nu ____________________ de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.

Ori, potrivit art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă „ Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate ”.

În consecință, fiind vorba de o încălcare a principiului legalității procesului civil prevăzut de art. 7 C od procedură civilă , o încălcare a regulilor procedurale ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C od procedură civilă, se impune casarea în tot a acestei încheieri și respingerea cererii de îndreptare a hotărârii judecătorești în temeiul art. 496 și 498 alin. 1 C od procedură civilă.

Referitor la sentința nr. 4305 din 26 octombrie 2017, recurenta a arătat că în cauză, hotărârea judecătorească cuprinde considerente greșite, contrare soluției dată în minută și în dispozitiv, precum și constatări care nu au corespondent în dispozitiv, recurenta a solicitat instanței de recurs, în temeiul art. 461 alin. 2 C od procedură civilă, să înlăture considerentele din hotărârea atacată, respect iv paragrafele ultim și penultim (pag. 9 din hotărâre); 1, 3, 5 (parțial, doar partea finală: „…, acestea fiind incluse …”) , 6-9 (pag. 10 din hotărâre) și înlocuirea prin considerente proprii în care să se reflecte soluțiile adoptate prin dispozitiv.

Î n concluzie, recurenta a apreciat că se impune substituirea considerentelor atacate conform următoarelor motive de fapt și de drept care sunt de natură a întemeia soluțiile adoptate prin dispozitiv:

a) Cu privire la obligația fiscală principală în sumă de 203.609 lei, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 196/2005 și accesoriile aferente , recurenta a susținut că s tabilirea acestei contribuții la veniturile F_______ p_____ m____ este rezultatu l unei aplicări greșite a legii – invocând în acest sens dispozițiile art. 9 alin. 1 li t. d) din OUG nr. 196/2005 , art. 21 din Metodologia din 6 iunie din 2006 modificată și completată prin Ordi nul nr. 1032 din 10 martie 2011, ale Anexei 1 (Semnificația termenilor specifici) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambala jelor și deșeurilor de ambalaje,

Produsele fabricate exclusiv p_____ un operator economic care își aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctive pe produs se consideră a fi introduse pe piața națională de către acesta.

Ambalajele produselor importante/achiziționate din țări ale Uniunii Europene de către operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizării/consumului propriu, se consideră a fi introduse pe piața națională la momentul importului.

A vând în vedere dispozițiile legale mai sus menționate cât și faptul că Societatea nu a achiziționat de pe piața externă produse ambalate ci numai ulei vrac utilizat doar ca materie primă în procesul de producție, în mod nelegal a fost stabilită contribuția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. d).

P_____ a vinde produsul finit, rezultat din fabricație, _______________________ a achiziționat de la producătorii de ambalaje diferite ambalaje standard, corespunzătoare criteriului C2, destinate a fi umplute cu diverse soluții. Aceste ambalaje de desfacere au fost introduse pe p iața națională p_____ prima dată de către producătorii de ambalaje cărora le revine și obligația de a achita contribuția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 196/2005.

Responsabilitatea cu privire la ambalajele achiziționate ar fi revenit Societății doar în condițiile prevăzute în Anexa 1, respectiv dacă ambalajele achiziționate ar fi fost fabricate de societățile producătoare de ambalaje – exclusiv p_____ _____________________ care și-ar fi aplicat pe ambalaje denumirea/marca și/sau un alt însemn distinctiv. În realitate  a cumpărat de la aceste societăți doar ambalaje standard (nepersonalizate).

Taxa pe fondul de m____ se achită o singură dată, la prima introducere pe piața națională a ambalajelor, conform principiului „poluatorul plătește”, pus în aplicare prin intermediul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea p_____ mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului.

Prin urmare, p_____ unul și același ambalaj taxa se achită o singură dată, respectiv la prima introducere pe piața națională a ambal ajului, această regulă fiind în deplină concordanță și cu principiul evitării dublei taxări (impozitări) economice.

Î n ce privește calitatea ________________________ de producător a unor ambalaje de tip PE, experții au stabilit că societatea a produs în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2014 cantitatea de 30.163,23 kg ambalaje de plastic.

Expertul desemnat de instanță, din motive formale, a considerat că societatea nu ar fi îndeplinit obiectivele anuale de valorificare prin reciclare în mod individual prevăzute de HG nr. 621/2005 deoarece nu ar fi respectat prevederile art. 23, 24 și 27 din OMMGA nr. 578/2006 modificat prin OMMP nr. 1032/2011 și nu ar fi avut încheiat contract p_____ preluarea responsabilității privind îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, conform art. HG nr. 621/2005, art. 16 alin. 2 lit. b).

Î n primul rând este de remarcat faptul că OMMGA nr. 758/2006 modificat prin OMMP nr. 1032/2011, prin art. 23-27 este contrar dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 24/2000 care prevăd că „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să co ntravină prevederilor acestora”. Î n cauză ordinul respectiv a fost emis în temeiul art. 17 din OUG nr. 196/2005 care prevede că metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor prevăzută la art. 9 alin. 1 lit. a) – j), p), q) și s) se stabilește prin ordinul ministrului protecției mediului și pădurilor. Stabilirea unor formalități și a sancțiunii neluării în calcul p_____ îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare sau incinerare a acelor cantități de deșeuri de ambalaje p_____ care nu s-au îndeplinit acele formalități, nefiind prevăzute de legea în baza căreia a fost emis Ordinul ministrului, excede sferei de reglementare.

Î n al doilea rând expertul judiciar desemnat de instanță a înțeles greșit normele legale invocate în răspunsul dat la obiectivele nr. 3 și 4. Astfel , invocând disp. art. 16 alin. 2 din HG nr. 621/2005 recurenta a susținut că ________________________ a recuperat propriile ambalaje pe care le-a valorificat în propria instalație de reciclare astfel încât se află în situația reglementată de art. 16 alin. 2 lit. a) și nu lit. b).

Dovada că operațiunea de reciclare și recuperare a cantității de 18.246 kg deșeuri este reală s-a făcut cu documente contabile, respectiv procesele verbale de recepție a cantităților de deșeu ambalaj colectat și nota de intrare recepție în magazia de materii prime ca tocătură deșeuri flacoane recuperate, reciclate prin instalația proprie și înregistrate în contabilitate în contul de materii prime 3013 (raport expertiză – pag. 69-72). Prin urmare, societatea a realizat individual și integral obiectivele globale de valorificare în perioada 2011-2014. Activitatea de reciclare a deșeurilor de ambalaj este autorizată fiind inclusă în autorizația nr. 626/20 decembrie 2007 și nr. 594/28 decembrie 2012. Î n concluzie, p_____ aceste considerente se impune menținerea soluției cuprinsă în dispozitivul inițial al sentinței de anulare a obligației fiscale în sumă de 203.609 lei, conform art. 461 alin. 2 Cod procedură civilă.

b) Referitor la capătul de cerere referitor la obligația principală în sumă de 463.134 lei prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. s) din OUG nr. 196/2005, cu accesoriile aferente – motivele de recurs vizează atât dispozitivul hotărârii  – în sensul că aceasta trebuie anulată în totalitate și nu numai p_____ suma de 427.456 lei; cât și considerentele hotărârii conform art. 461 alin. 2 C od procedură civilă

Invocând dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. s) din OUG nr. 196/2005, forma și conținutul în vigoare până la 31 decembrie 2013, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 31/2013, ale art. 67 alin. 2 , 3 și 6 din Metodologia din 6 iunie 2006 de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul p_____ M____, actualizată prin Ordinul Ministerului Mediului și Pădu rilor nr. 192/20 februarie 2014, art. 67, ale art. 65 și 66 din Ordinul Ministerului mediului și pădurilor nr. 1032/2011, recurenta a susținut că a desfășurat o activitate de producție de uleiuri auto și industri ale, lichid de frână și antigel, p_____ procesul de fabricare a uleiurilor auto și industriale achiziționând de pe piața externă ulei mineral, care a fost utilizat ca materie primă.

Î n conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 6 din Metodologia actualizată prin Ordinul nr. 192/20 februarie 2014 și art. 65 alin. 3 din aceeași Metodologie actualizată prin Ordinul nr. 1032/10 martie 2011 (text valabil p_____ perioada 2011-2013), p_____ uleiurile importate și utilizate ca materie primă în procesul de fabricație în perioada 2011-2013 „nu se datorează taxa prevăzută la art. 9 alin. 1 lit. s) din OUG nr, 196/2005″.

Trebuie avut în vedere că în calitate de producător de ulei auto/industrial, la sfârșitul anului 2 012 (septembrie și octombrie) societatea a achiziționat de pe piața externă o cantitate de 320.591 tone (356.213 litri) de ulei mineral în vederea utilizării ca materie primă în procesul de producere a uleiului propriu conform facturilor de achiziție existente la dosar, operațiune confirmată și de raportul de expertiză. Acest ulei importat la sfârșitul anului 2012 a fost introdus în producția proprie în cursul anului 2013 – fiind declarat ă și gestionat ă activitatea de gestionare a uleiurilor uzate aferente acestui import prin societățile M____ Oil SRL și Albina Carpatica SRL, conform art. 9 alin. 2 din HG nr. 235/2007. Prin urmare, nu este justificată stabilirea taxei respective p_____ anul 2012, p_____ uleiul importat la sfârșitul anului 2012, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de normele legale privind momentul primei distribuiri ca moment al punerii pe piață. Acest ulei a fost pus pe piață p_____ prima dată în anul 2013, această situație de fapt fiind confirmată și prin raportul de expertiză. Or, din moment ce produsul finit a fost distribuit p____
_ prima dată pe piață în anul 2013 și cum în perioada ianuarie 2013- decembrie 2013 societatea și-a îndeplinit obligațiile anuale de gestionare a uleiurilor uzate (raport de expertiză-pag. 84 și 87) nu datorează taxa prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. s).

P_____ uleiurile achiziționate după 1 ianuarie 2014 societatea a declarat și achitat taxa prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. s) în sumă totală de 90.784 lei.

Prin raportul de inspecție fiscală nr. 145/17 decembrie 2015 , care a stat la baza deciziei de impunere nr. 145 organul de control a stabilit că taxa totală p_____ anul 2014 este în sumă de 126.042 lei, stabilind astfel o diferență de plată în sumă de 35.678 lei (pag. 11 din Raport – Anexa 3). Expertul desemnat de instanță a stabilit că taxa datorată p_____ anul 2014 este de numai 7155,10 lei constatând că societatea a achitat în plus suma de 83.628,90 lei (Obiectiv nr. 8+Supliment).

Expertul parte a stabilit că taxa datorată este în sumă de 89.489,70 lei, constatând că societatea a declarat și achitat suma de 90.784 lei. Rezultă că ambii experți au ajuns la concluzia că nu este datorată suma de 35.678 lei reprezentând diferența de taxă stabilită prin actul administrativ fiscal.

Concluzionând, S ocietatea nu are obligații de plată p_____ uleiurile achiziționate și utilizate ca materie primă p_____ perioada 2012-2013 iar p_____ anul 2014 nu datorează diferența de taxă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. s) în sumă totală de 35.678 lei stabilită suplimentar prin actul administrativ fiscal.

Î n ce privește cheltuielile de judecată, acestea trebuiesc acordate integral, în conformitate cu dispozițiile art. 451-453 Cod civil.

Analizând recursul recurentei reclamante prin prisma actelor și lucrărilor dosarulu i cât și a motivelor invocate, C urtea constată următoarele:

În ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19 decembrie 2017, instanța observă că aceasta modifică fundamental cele statuate prin minuta sentinței civile nr. 4305 din 26 octombrie 2017 a Tribunalului Suceava.

Astfel, prin minuta din data de 26 octombrie 2017 s-a dispus:

„ Admite în parte acțiunea având ca obiect „anulare act adminis trativ” formulată de reclamanta _____________________ – prin administrator P_______ D______, în contradictoriu cu pârâta Administrația F_______ p_____ M____ București.

Anulează în parte Decizia nr.31/14.03.2016 și Decizia de Impunere nr.145/17.12.2015, în sensul următor:

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.d din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 203.460, 72 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.s din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 427.456 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 22.464 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul Suceava. ”

Prin încheierea din 19 decembrie 2017 s-a dispus:

„ Admite sesizarea din oficiu având ca obiect „ anulare act administrativ -îndreptare eroare materială”, privind reclamanta  _____________________ – prin administrator P_______ D______ și pârâta Administrația F_______ p_____ M____ București.

Îndreaptă eroarea materială din sentința nr. 4305/26.10.2017 în sensul că se va consemna :

„Anulează în parte Decizia nr.31/14.03.2016 și Decizia de Impunere nr.145/17.12.2015, în sensul următor:

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.d din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 14.828 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârziere le anulează în totalitate.

Cu privire la debitul principal p_____ obligația fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.s din OUG nr.196/2005 până la concurența sumei de 119.307 lei, iar cu privire la dobânzi de întârziere și penalități de întârz iere le anulează în totalitate.”

Dată în ședința camerei de consiliu. ”

Or, potrivit art. 442 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.”

Textul evocat stabilește că procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corectarea unor erori materiale apărute cu ocazia redactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau chiar în dispozitivul unei hotărâri (indiferent că este vorba despre o sentință, o decizie sau doar o încheiere).

Subliniem că pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecată, oricât de evidente ar fi acestea, ele neputând fi corectate decât prin intermediul exercitării căilor de atac prevăzute de lege. Concret, p_____ a fi întrunite cerințele de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, acestea trebuie să se circumscrie noțiunii de eroare materială , iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată apte de îndreptare prin promovarea căilor legale de atac, nefiind permis ca pe calea procedurii instituite de art. 442 din Noul Cod de procedură civilă să se repună în discuție fondul dreptului.

Or, încheierea din 19 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava modifică substanțial sumele cuprinse în minuta întocmită cu ocazia deliberării, fiind în mod evident rezultatul unui alt raționament juridic față de cel anterior.

Curtea constată că în mod greșit judecătorul f_______, sesizând eroarea de judecată [reflectată prin compararea sumelor reținute cu cele concluzionate de expert (ale cărui opinii au fost însușite fundamental de către acesta)] a uzat de procedura prevăzută de art. 442, inaplicabilă în această situație.

Curtea statuează că în această situație Tribunalul Suceava nu mai putea interveni asupra soluției, posibilitatea reformării hotărârii pronunțate aparținând doar părților litigante.

P_____ argumentele arătate, Curtea va dispune în baza disp. art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă casarea încheierii atacate.

Cum această dispoziție afectează întreaga hotărâre atacată, prima fiind parte integrantă a celei de-a doua, Curtea va decide, în baza aceluiași text și casarea sentinței nr. 4305 din 26 octombrie 2017 a Tribunalului Suceava.

P_____ aceste motive,

În numele Legii,

 

     D E C I D E:

Respinge ca t
ardiv introdus recursul formulat de pârâta Administrația F_______ p_____ M____ București, cu sediul în municipiul București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, împotriva sentinței civile nr. 4305 din 26 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Casează încheierea din 19 decembrie 2017 precum și sentința civilă nr. 4305/26 octombrie 2017, ambele pronunțate de Tribunalul Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 15 mai 2018.

 

P_________, Judecători, Grefier,

 

 

 

 

 

 

Redactat: A.S.

Judecător fond: A.F.M.

Tehnoredactat: P.S./13.05.2018

Nr. ex. 5

Inapoi la pagina principala


Share on facebook
Facebook

Lasă un răspuns