fbpx

Hotarare – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal (Completul nr. 1) – Hotărâre nr. 1969/2010 din 20/04/2010 – Contencios administrativ și fiscal – anulare act de control taxe și impozite – se trimite catre alta instanta

Hotărâre nr. 1969/2010 din 20/04/2010 – Contencios administrativ și fiscal – anulare act de control taxe și impozite
Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal (Completul nr. 1)

 

Decizia nr. 1969/2010 – anulare act de control taxe și impozite

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 123 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R. L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, și a desființat în parte decizia de impunere fiscală nr. 16989/18.10.2007 emisă de pârâtă, menținând obligațiile fiscale ale reclamantei până la limita sumei de 12.647 RON cu titlu de taxă mediu plus accesorii.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel însușindu-și concluziile expertizei contabile administrată în cauză, a reținut, în esență, faptul că reclamanta potrivit obiectului său de activitate, avea obligația constituirii fondului de mediu, în cuantum de 91.910 RON, aferentă vânzărilor de sacoșe personalizate în valoare totală de 3.063.687 RON, dobânzile aferente acestor sume fiind de 108.789 RON, iar penalitățile de întârziere de 15.663 RON. Apreciind că sacoșele personalizate, nu pot fi considerate ambalaje, față de definiția dată de H.G. nr. 349/2002 acestei noțiuni, instanța a reținut că suma suplimentară de plată legal datorată de către reclamantă este cea de 12.647 RON.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și art. 3041 din C. proc. civ.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Această soluție se impune având în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin intermediul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, au fost instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente.

În cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric, potrivit căruia tribunalele judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 RON (RON), chiar dacă emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile deduse judecății este o autoritate centrală.

Cum în cauza de față, actul administrativ fiscal a cărui suspendare de executare s-a solicitat, respectiv decizia de impunere nr. 16989/18.10.2007, a fost emisă pentru suma de 95.851 RON, reprezentând contribuții la fondul pentru mediu și 133.124 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, Înalta Curte reține că în mod nelegal, Curtea de Apel Galați s-a considerat competentă a soluționa cererea de față, cu încălcarea competenței aparținând secției de contencios administrativ a Tribunalului Brăila, căruia trebuia să-i fie trimisă cauza spre soluționare.

Fată de toate cele mai sus arătate, fiind întemeiat motivul de recurs circumscris prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și casând sentința atacată va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila.

Dată fiind modalitatea de soluționare a recursului, nu se mai impune examinarea criticilor vizând netemeinicia hotărârii atacate, instanța competentă urmând a avea în vedere criticile formulate pe acest aspect cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării deciziei de impunere menționate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 123 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.

Inapoi la pagina principala


Share on facebook
Facebook

Lasă un răspuns